7.6.07

Sindromul santierului naval

Bun, după ce am lămurit de ce un website nu e o friptură, hai să vedem de ce un website nu e un vapor.

Am întâlnit până acum nenumăraţi clienţi care au acordat fazei de proiectare şi concepere a site-ului o atenţie disporporţionată raportat cu rezultatele reale pe care le aveau de aşteptat de la acel site. E vorba în general de clienţi meticuloşi, obsesivi, lipsiţi de pragmatism, care suferă de un sindrom pe care l-aş numi sindromul şantierului naval: nu care cumva să lansezi Titanicul la apă având o găurică în fund, că intră apa pe acolo şi se duce dracului ditamai vaporul.

În realitate, nu există site - nici măcar Google! - care să suporte comparaţia cu un vapor, fiind musai, pentru confortul propriu, să se nască "perfect": perfect din punct de vedere vizual, perfect din punct de vedere al arhitecturii, perfect din punct de vedere al backendului şamd. Dacă un vapor nu poate fi lansat la apă cu o găurică mică în fund, well, spre mirarea unora, un site poate fi lansat bine mersi având doar scheletul finalizat... şi restul pauză!

La un site, feedbackul cel mai important ţi-l dau utilizatorii. După ce lansezi scheleticul site, s-ar putea să ai surpriza de a constata că anumite părţi pe care le considerai cool şi răpitoare în imaginaru-ţi bolnav de fapt nu interesează pe nimeni, eventuala lor dezvoltare fiind pierdere de timp şi consum aiurea de resurse.

Dacă luăm în calcul ultimele 12 luni, cred că mi-am muşcat limba de vreo 100 de ori să nu le spun unor clienţi ceva de genul: "Băi nene, dă-l în pizda mă-sii de site şi lansează-l aşa cum e, culege feedback, încearcă să-şi amortizezi investiţia de până acum, ocupă-te de promovarea lui." Clienţii obsesivi au impresia că dacă lansează la apă un produs "perfect" userii vor roi în jurul lui ca musca la căcat şi site-ul se va promova singur, din gură în gură. Problema e că lucrurile nu stau deloc aşa.

Realitatea e că pe utilizatori îi doare fix în pix că a mai apărut pe net un nou site cu anunţuri, un nou magazin virtual sau un nou dracu' ştie ce. Şi asta pentru că există deja o droaie de site-uri similare, vânzând sau promovând chiar produsele tale.

Chiar presupunând că ajung pe site-ul tău, realitatea e că îi doare fix în pix dacă site-ul tău arată ultimul răcnet, fiindcă ei, săracii, nu sunt critici de artă şi oricum nu înţeleg nimic din cromatică, tipografie sau proporţii. Pe ei în interesează să găsească repede produsul sau informaţia pentru care au intrat acolo. De asemeni îi doare fix în pix dacă undeva, la 3 clickuri în adâncime, e ascuns nu ştiu ce fiucer de căcat al fişei de produs, câtă vreme 99% sunt prea duşi cu capul sau prea leneşi ca să ştie să utilizeze acel fiucer.

Din păcate, dacă eu le-aş spune clienţilor obsesivi chestia aia cu "dă-l în...", clienţii obsesivi mi-ar răspunde ceva de genul: "Vai, dar cum să lăsăm virgula aia acolo? Dunga aia dincolo? Punctul ăla?" sau : "A, nu, nu se poate să dăm drumul fără aia... şi aia... şi aia..." Şi mai rău e altceva: că, de obicei, clientul obsesiv nu e deloc pragmatic. El nu percepe ca pe un consum de resurse tara obsesivă. De fapt, nu o percepe. În felul ăsta îşi cheltuie aiurea bugetul, îşi consumă aiurea energia colaboratorilor şi a angajaţilor şi după lansarea site-ului nu mai poate îndrepta lucrurile, tocmai fiindcă nu mai are buget sau energie la dispoziţie pentru a reacţiona.

Atitudinea asta e ridicolă. Complet ridicolă. Utilizatorul mediu nu va percepe niciodată frumosul sau perfectul fiindcă, repet, nu e critic de artă. Va percepe, oarecum firesc, urâtul, fiindcă are creier. Iată de ce un site cu un design decent şi cu o funcţionalitate care să se încadreze în media pieţei are aceleaşi şanse de a ajunge în top ca orice alt site de succes. Şi asta deoarece succesul se clădeşte numai la nivel minimal onpage (adică de pe site). Eu estimez că vreo 10%, şi principalul e să nu ai un site care să arate ca dracu' şi să funcţioneze prost. De-asta e important să îţi faci site-ul cu cineva profesionist: fie o firmă de tradiţie, fie un freelancer cu rezultate dovedite. 90% din succes se clădeşte offpage, printr-un plan de marketing şi comunicare bine pus la punct care să urmărească sistematic creşterea traficului / a vânzărilor / etc., cu ţinte bine stabilite lună de lună, care să se bazeze pe bugete concrete şamd. Daţi-mi o strategie şi vă ridic orice site. Daţi-mi un client obsesiv şi vă îngrop orice site.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Fain post, cred ca asa fac majoritatea clientilor.

Cred ca unul din motive e faptul ca ei gandesc un site ca o investitie one-time. Vor un site si cred ca platesc o data, se termina totul rapid si gata, au prezenta pe net.
Din pacate asta este rareori adevarat deoarece tehnologia se schimba, brand-ul se schimba, clientii (si mai ales asteptarile lor) se schimba.

Din acest motiv ei vor din prima sa iasa totul perfect crezand ca este singura sansa. Trebuie convinsi ca asta e o iluzie si ca web-ul se schimba foarte rapid. Ce era cel mai fain site acum o luna poate sa fie uitat azi.

O abordare poate mai brutala dar adevarata din punctul meu de vedere e sa-i zici ca el habar nu are de cum trebuie sa faci un site si ar trebui sa lase asta la firma de webdesign, pe el sa-l preocupe doar ca site-ul confera vizitatorilor mesajul pe care il vrea el despre firma lui.

Iar verdictul final nu poate sa-l dea nici clientul, nici firma care creeaza site-ul si doar vizitatorii, daca nu ai deja vizitatori cu feedback nu poti sa stii daca un site e bun sau complet aiurea.