26.7.09

Bucurestiul la 1916 (insemnări despre criza din 2008-2018)

Puzderia de spaţii comerciale care zac goale prin Bucureşti, pe toate bulevardele, mă duce cu gândul la Bucureştiul de acum aproape 100 de ani, care se pregătea să fugă din calea armatei germane.

Probabil va fi nevoie de cel puţin 5 ani pentru umplerea acestor spaţii, golite atât de rapid, în ceva mai puţin de un an, cam cât a trecut de când criza a coborât în stradă.

Îşi mai aduce oare aminte cineva de creşterea brutală a leului din ianuarie 2008? Acela, de fapt, e debutul real al crizei, nu octombrie 2008. În piaţă s-a simţit imediat acea instabilitatea a leului şi multe afaceri au resimţit imediat şocul. Dar la momentul ăla criza a rămas închisă în sertarele bancherilor cu complicitatea BNR-ului şi a clasei politice. Prin ascunderea crizei "sub preş", însă, România a ratat şansa unică de a fi sincronizată cu restul ţărilor din Est. Ceea ce înseamnă că după ce îşi va reveni economia europeană (probabil prin jum. a doua 2010-2011), după ce îşi vor reveni celelalte ţări estice grav afectate - Ungaria, ţările baltice - (probabil prin 2012) noi o să mai întârziem vreun an în criză.