10.2.10

Despre prohibiţie. Rezolvă ceva?

Conform Wikipedia, în perioada marii prohibiţii din anii '20 numai în New York existau între 30 şi 100.000 de localuri "speakeasy" - adică baruri ilegale în care se putea consuma, în şoaptă, alcool. Se numeau "speakeasy"/"în şoaptă" deoarece erau, de regulă, plasate undeva după faţada unui bar civilizat, în care se bea "la vedere" numai apă minerală şi suc.

Prohibiţia, declarată prin lege în 1917 la presiunea lobby-urilor puritane, a declanşat o perioadă de aur pentru gangsteri şi traficanţi. În cele din urmă preşedintele Roosevelt a abolit în 1933 amendamentul din Constituţia SUA care legitima prohibiţia.

Nu trebuie să ai nevoie de mai mult de 2 neuroni funcţionali ca să-ţi dai seama că interzicerea plantelor "etnobotanice", în condiţiile în care acestea se pot cumpăra bine mersi din Olanda şi din alte ţări europene, în condiţiile în care există deja sute de comercianţi şi zeci de mii de amatori de aşa ceva şi în condiţiile în care e recesiune - deci oamenii vor avea nevoie să scoată un ban de undeva, cumva - o să aibă acelaşi efect cu al prohibiţiei americane din anii '20. 

Dacă fenomenul putea fi cât de cât controlat, comerţul făcându-se la vedere, de acum încolo va deveni complet incontrolabil. În realitate, măsurile corecte ar fi trebuit să fie acelea aplicate pentru orice viciu:

  • pedepse drastice pentru cei care vând asemenea chestii tinerilor peste 18 ani (da, dar pentru asta trebuie să ai nevoie de nişte organe de control competente şi incoruptibile!);
  • comercializare numai pe bază de "licenţă", iar licenţele să fie limitate numeric, în aşa fel încât numărul de magazine să nu poată înflori necontrolat (da, dar pentru asta trebuie să ai nevoie de viziune administrativă!);
  • amenzi drastice pentru comercianţii care vând produse care conţin şi substanţe de sinteză (da, dar revenim la problema cu organele de control);
  • reguli clare în privinţa amplasării "magazinelor de vise" faţă de şcoli, licee sau facultăţi;
  • accize care să descurajeze consumul .

Iată însă că politicienii noştri au mai dovedit o dată, dacă era nevoie, că le lipsesc chiar şi acei 2 neuroni funcţionali. Dacă de comerţul ăsta cu "plante etnobotanice" se ocupau până acum micii peştişori  care urmăreau să desfăşoare un business normal de comerţ, de acum încolo piaţa de "etnobotanice" va deveni paradisul marilor rechini ai reţelelor de narco-traficanţi. 

2 comentarii:

dragon spunea...

Sunt de acord in principiu, exceptand asta:
"iar licenţele să fie limitate numeric"... asta e cea mai mare prostie pe are poti s-o faci.. a se vedea in cazul farmaciilor si al notarilor.
Daca limitezi licentele, practic elimini concurenta... sa fie licente nelimitate .. cine nu e rentabil va da faliment. Piata la un moment data le va limita numarul oricum.
Ce ar fi daca ar fi o limita de cate baruri au voie sa existe intr-un oras?

Lucian Sarbu spunea...

Licenţierea ar putea ajuta la ţinerea fenomenului sub control. În general lucrurile care pot fi nocive pentru societate nu ar trebui lăsate la cheremul pieţei libere, pentru că tendinţa naturală a pieţei libere e spre expansiune infinită şi câteodată expansiunea se duce drept în gard. Aşa şi în cazul acesta cu "etnobotanicele". La un moment piaţa liberă a ajuns aşa de aglomerată, încât comercianţii au căutat noi nişe şi le-au găsit printre puştii inconştienţi de 16 ani. Acesta a fost comportamentul natural al pieţei, nu ai ce să faci.

Dar, după cum remarci şi tu, bine că se licenţiază servicii banale şi necesare, cum ar fi notariatele, de care ar trebui să beneficieze în condiţiile unei pieţe libere şi transparente toată populaţia.