Campionatul Mondial a ajuns la jumătate şi, dintr-un anumit punct de vedere, suntem pe punctul de a intra deja în faza eliminatorie, câtă vreme meciuri precum Germania-Ghana, Australia-Serbia, Danemarca-Japonia, Anglia-Slovenia, Statele Unite-Algeria şi mai ales Nigeria-Coreea de Sud şi Spania-Chile se vor juca după principiul "totul sau nimic". Deja se conturează surprizele, decepţiile şi tendinţele acestui Mondial.
1. Cea mai mare decepţie nu e reprezentată de vreo echipă anume, ci de blocul echipelor africane. Fiind un Mondial jucat în Africa, ne aşteptam la mult mai mult de la echipele africane. În schimb, după numai două meciuri Camerunul e matematic eliminat, Africa de Sud şi Coasta de Fildeş sunt 99% eliminate, Nigeria şi Algeria au de 2 lei speranţe şi numai Ghana a arătat ceva fotbal, trebuind însă ca în ultimul meci să reziste în faţa Germaniei pentru a spera la accederea în optimi. Bilanţul africanilor, de altfel, spune totul: 1 victorie, 4 egaluri, 7 înfrângeri. RUŞINOS!
2. Aşa cum spuneam mai devreme, America e reprezentată excepţional la acest Mondial. Uruguayul, Mexicul, Argentina, Brazilia, Paraguayul sunt calificate sau cvasi-calificate în optimi, în timp ce Statele Unite şi Chile au şanse de peste 90% de a trece de grupe. Mai mult, absolut toate echipele au încântat prin evoluţia lor şi dacă media golurilor a depăşit 2 pe meci, acest lucru se datorează în special echipelor americane, care în a doua rundă de meciuri au înscris 17 goluri. Singura oaie neagră a grupului e reprezentativa Hondurasului de la care, însă, nimeni nu a avut vreo aşteptare. Mai mult, după ce au scos din competiţie Franţa, americanii pot face acelaşi lucru cu Spania ("onoarea" unei atari fapte revenindu-le chilienilor).
3. În schimb, după ce a dat toate semifinalistele în 2006, Europa e în criză. Marile "forţe" ori sunt deja eliminate, ori abia s-au târât în primele meciuri, exemplul cel mai concludent fiind Italia, care nu a fost în stare să-i bată pe amatorii neozeelandezi. Mai vioi par portughezii, a căror victorie la scor cu Coreea de Nord e, totuşi, neconcludentă câtă vreme adversarul este unul lipsit de valoare. Neconcludentă a fost şi evoluţia Olandei, care a învins chinuit în ultimul joc Japonia, printr-un gol mai degrabă întâmplător marcat de Snejder. Anglia, Spania şi Italia par a fi nişte echipe extrem de obosite, terminate de oboseală, care nu vor putea, probabil, să mai ducă de acum încolo mai mult de 2-3 meciuri (adică maxim sferturi de finală). Spania mai ales se află într-o situaţie extraordinar de ingrată, fiind obligată să joace un meci ca o finală în faţa chilienilor. Chiar dacă vor reuşi să treacă peste încărcătura psihică a acestui meci, mă îndoiesc că vor fi în stare să treacă şi de optimi, sferturi, semifinale şi să mai ia şi titlul. Jucătorii vin după un sezon încărcat în care Barcelona şi Real şi-au disputat titlul până în ultima etapă, consumul nervos fiind, cu siguranţă, la cote maxime - iată de ce avem toate şansele să credem că Spania va claca!
4. Se vor bate Argentina şi Brazilia pentru titlu? Momentan culoarele echipelor par a indica o finală Argentina-Brazilia. Argentina însă mă îngrijorează un pic deoarece pare să fie în vârf de formă, cam devreme. Pentru o echipă care vrea să ia titlul, vârful de formă ar trebui atins cam prin perioada sferturilor de finală. Este Argentina în vârf de formă, sau Diego Maradona ne pregăteşte o surpriză pentru fazele târzii ale competiţiei, ceea ce vedem acum fiind doar un preludiu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu