În Occident lumea continuă să caute soluții anti-criză și să creeze manifeste. Cel mai recent manifest este „Pour eviter l'effondrement” și îl are în prim-plan pe Pierre Larrouturou (autorul impresionantei „Livre noir du liberalisme”, apărută chiar înainte de criză, în 2007).
Iată cele 10 măsuri pe care autorii manifestului le consideră necesare pentru ieșirea din criză:
1. Separarea băncilor de economisire de cele de investiții (pentru ca băncile să nu mai speculeze cu banii deponenților).
2. Taxa Tobin (pe tranzacții financiare - se tot vorbește de o grămadă de vreme dar până acum nu s-a luat nici o măsură concretă).
3. Să se pună punct iresponsabilității mediilor financiare (în special a speculatorilor - prin măsuri administrativ-punitive).
4. Să se pună punct „sabordajului” fiscal (adică scutirilor de taxe pentru bogați).
5. Lupta hotărâtă împotriva paradisurilor fiscale (lesne de înțeles de ce; propunerea concretă e de a boicota companiile care au filiale în aceste paradisuri).
6. Menținerea masei salariale și desfășurarea de eforturi anti-șomaj (după modelul Kurzarbeit-ului german / „munca [pe perioadă] scurtă”).
7. Protecție sporită pentru șomeri pentru a le evita precarizarea (după modelul danez; ceva asemănător scriam și eu în 2010)
8. Lupta împotriva delocalizărilor (și în special a Chinei, care nu respectă angajamentele asumate pe scena comercială mondială).
9. Re-confirmarea principiilor stipulate în Declarația de la Philadelphia (1944).
10. Convocarea unui nou summit gen Bretton-Woods. Altfel zis, convocarea unui summit care să-și propună la modul cel mai serios regândirea bazelor sistemului financiar mondial.
***
O mică performanță
Dl. Cristian Păun semnează pe contributors.ro un text în apărarea cotei unice care reia prostiile obișnuite, dar mai ales abuzează de ideea că această cotă unică ar fi o măsură liberală. Ea este, cum știm deja, una neo-feudală, care creează o puternică redistribuire la vârf, pe model regresiv. I-am semnalat autorului într-un comentariu acest lucru și am postat un link către un text mai vechi ( acesta ) în care făcusem și grafice pentru mintea prostanilor, ca să înțeleagă, atât cât îi ajută neuronul, ce e cu impozitul progresiv și de ce se aplică în țările civilizate (și eventual să înțeleagă și de ce nu există interesul - unora - să se aplice în bantustane ca România). Linkul a luat vreo 40 de clickuri și a generat alte aproximativ 40-50 de vizualizări. Deci, în total, în jur de 80-90 de oameni au citit argumentația făcută de mine de acolo. Ei bine, spre uimirea mea, am primit un singur „hate comment” care se termina, cum altfel, cu înjurătura... COMUNISTULE! :))))) (Și, firește, nimic despre argumentație!)
2 comentarii:
Ce nu intelegeti voi cu inclinatii socialiste este ca pentru a avea bunastare este nevoie de capital. Iar capitalul se obtine prin economisire. Daca iei o parte din capital de la unul "bogat" atunci acest capital se va transforma in bani si nu va mai fi investit. De exemplu daca avem un om care castiga $1100000 pe an si tu ii iei 1000000 de dolari si imparti la 10000 de saraci ce obtii? Cate 100 de dolari la fiecare sarac, dar pierzi o posibila investitie de 1000000 de dolari, care putea sa dea de munca la o parte din saraci. Antreprenoriatul este cel mai important motor al unei economii, nu impozitele progresive. Degeaba iei de la bogati sa dai la saraci, doar incurajezi pe cei saraci sa ramana saraci. Asta vine de la un om care nu se considera deloc bogat (vorba aia, spre deosebire de 95% dintre romani stau in chirie).
Dragon, manifestul conține mult mai multe idei decât simpla (re)taxare a bogaților.
Apoi, nu cred că vreun socialist autentic se apucă să râvnească la economiile oamenilor. Dimpotrivă, dacă citeai atent vedeai că prima măsură ar fi să împiedicăm băncile să mai speculeze cu economiile oamenilor și să le ținem economiile în siguranță (nu ca acum, când statele trebuie să preia datoriile și prostiile băncilor - vezi la noi exemplul cu Prima Casă). Problema dezechilibrelor, prietene, nu e cu cei 50 de dolari pe care îi economisești tu lunar. Problema e cu miliardele care au dispărut din bugetele naționale din cauza scutirilor de taxe (și care, stai tu liniștit, că nu din economii erau făcuți), a căror dispariție ne-a promis exact ce zici tu - că vor crea locuri de muncă - și care acum, când se trage linia, după 30 de ani, se descoperă că ne-au dat o mare ... ceva.
Trickle-down economics, teoria pe care o expui și tu în două vorbe, era, în urmă cu 30 de ani, o teorie (doar) îndoielnică. Acum putem spune cu mâna pe inimă că e, pur și simplu o teorie falsă, infirmată chiar de realitatea ultimilor 30 de ani. Există cifre.
E ca și cum am fost cu toții cobai într-un laborator, unde se testa o teorie și, ghinion, experimentul a eșuat. Well, poate că unii vor să stea ca porcul la tăiere; eu refuz chestia asta.
Pentru o discuție mai profundă și o expunere mai completă a așa-ziselor idei „socialiste”, precum și o critică a teoriei trickle-down și a altor erori care au dus la impasul actual, îți recomand să citești cartea asta (google it ;) ) și Le Manifeste des Economistes Atteres.
Trimiteți un comentariu