Priviți graficul de mai sus. Reprezintă evoluția electoratului UDMR din 1990 încoace. După cum se vede electoratul uniunii s-a restrâns continuu din 1990, de la un nivel foarte sănătos de un milion de voturi, până la patru sute și ceva de mii la ultimele alegeri (pentru 2012 am luat în considerare votul popular). Totuși, având în vedere absenteismul general care s-a înregistrat în 2008 (când nu au ieșit la vot decât vreo 7 milioane de votanți), UDMR a reușit să facă pragul și, după cum se știe, să participe activ la guvernarea PDL și apoi la blatul cu PDL de la referendum.
Mobilizarea la referendum a fost extraordinară. În ciuda acuzelor debile de fraudă este clar că pe 29 iulie s-a votat masiv. Un lucru pe care nu îl spune nimeni este că majoritatea localităților în care s-a votat peste 100% sunt, exceptându-le pe cele turistice (cum ar fi Eforie), sate și comune cu populație mică, ceea ce înseamnă că potențiala fraudă, presupunând că va fi descoperită și că a existat cu adevărat, nu putea depăși câteva zeci de mii de voturi - insignifiant față de cele 8,4 milioane de voturi înregistrate. Pe lângă asta chiar procurorii au recunoscut că nu toate plângerile legate de acest referendum privesc participarea la vot. Multe au în vedere neparticiparea (oameni care s-au plâns că au fost împiedicați să voteze). Agitarea fraudei este doar una din multele strategii lașe ale taberei lui Băsescu de a nu accepta realitatea.
La alegerile locale din 2012 rezultatul popular a însemnat pentru UDMR în jur de 485.000 de voturi, adică undeva în jur de 5% din totalul prezenței la vot. Pentru PDL și diversele alianțele sub care s-au ascuns ei la nivel local, au votat în jur de 2 milioane. Dintre aceștia doar 0,9 milioane au venit și la referendum, deci dacă adunăm așa:
prezența la referendum
+ votanții UDMR de la ultima rundă de alegeri
+ cei care au boicotat referendumul din partea PDL
= rezultă un electorat activ total de cca. 10 milioane de români
Posibil chiar un pic mai mult, având în vedere că referendumul a avut loc vara, în plină perioadă de vacanțe. Ori, pentru ca un partid să facă pragul de 5% ar fi nevoie de cca. 500.000 de voturi. Necesar de voturi care poate pune probleme UDMR-ului, având în vedere că băieții ăștia nu au mai obținut peste 500.000 de voturi din 2004.
Explicația pentru această evoluție negativă a UDMR nu e prea clară. La o primă vedere am putea fi tentați să dăm vina pe evoluțiile demografice generale. Dar conform datelor ultimului recensământ regiunea Harcov a avut printre cele mai mici scăderi de populație la nivel național. În jur de 8%. Deci electoratul maghiar pare să fie în continuare acolo, și totuși pierderea de voturi a UDMR între 2004 și 2008 e uriașă, de peste 30%. Singura explicație e că maghiarii, la fel ca o mare parte a românilor, au devenit dezamăgiți de politicieni. E posibil ca pe acest trend de dezamăgire să fi apărut noile partide maghiare care par să capteze atenția electoratului pierdut de UDMR. Comunitatea maghiară a devenit între timp divizată politic între UDMR, Partidul Civic Maghiar si un partid mai puțin cunoscut, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, ultimele două reușind să obțină circa 75.000 de voturi la ultimele alegeri. Aceste două partide, deși mai mici, sunt extremiste în vederile lor, urmărind obținerea autonomiei pentru secuime. Că autonomia e o temă de care UDMR începe să se teamă, pentru că simte că pierde teren electoral, se vede și din declarația recentă a lui Kelemen Hunor, care a zis imediat după decizia CCR de invalidare a referendumului din 29 iulie că maghiarii vor obține la un moment dat autonomia. Așadar, însumând voturile tuturor partidelor maghiare de la ultimele alegeri locale rezultă un total de vreo 550.000 de votanți. Cu numai 12.5% mai puțin decât voturile pro-UDMR din 2004. O cifră mult mai normală ținând cont de evoluțiile demografice.
Asta înseamnă că avem o oportunitate unică. Dacă o parte masivă a electoratului maghiar nu mai iese la vot de dragul UDMR, înseamnă că la ora actuală electoratul maghiar e suficient de divizat pentru ca UDMR să fie în pericol de a nu trece pragul electoral. Premisele sunt, așadar, foarte bune ca să scăpăm de UDMR din parlament, ceea ce pentru democrația din România nu ar fi decât un câștig, însă condiția sine qua non este să ieșim la vot în toamnă la fel de masiv ca la referendum.
Oportunitatea e unică pentru că știm prea bine că atât USL cât și PDL au avut tentative de a propune o lege a votului uninominal pur fără prag electoral. Ceea ce înseamnă că pe politicienii actuali, indiferent de culoarea lor politică, atât îi duce capul și e posibil ca până în 2016 chiar să reușească să impună o asemenea lege.
De când au fost cooptați la guvernare de CDR în 1996, UDMR-iștii au fost niște veritabile curve politice. În funcție de interesul de moment s-au dat cu toată lumea: dreapta, stânga, socialiști, ne-socialiști, liberali, anti-liberali și neoliberali. În tot acest timp comunitatea maghiară din zona secuimii a câștigat o mulțime de drepturi etnice, dar economic e la pământ, fiindcă economia locală a fost devalizată tocmai de baronii maghiari inamovibili și intangibili din UDMR. În ultimii 23 de ani ungurilor din secuime li s-a dat mult circ, dar și foarte puțină pâine.
Curățarea scenei politice poate începe cu anumite persoane, dar și cu anumite partide. Trebuie să rămânem mobilizați: 10 milioane de votanți. Indiferent cu cine votează fiecare, trebuie votat. Dacă nu aveți cu cine vota, răsfoiți la întâmplare buletinul de vot și votați cu un partid de acolo. Votați cu prietenii mei de la Partidul „Alianța Socialistă”, reprezentanții din România ai „European Left”, partidul cu care am votat și voi vota eu, că oricum nu intră în parlament. Dar votați. La toamnă e o șansă unică de a scăpa de niște lepre politice și nici o curte constituțională din lumea asta nu va putea să se opună deciziei. Dacă li se retează influența parlamentară politicienii din UDMR vor rămâne activi doar la nivel local, în sărăcia lor din Harcov. Nu vor mai deține nici o pârghie politico-etnicistă și vor trebui să dea socoteală electoratului propriu, adică maghiarimii din Harcov, strict de pe poziții economice. În același timp Băsescu va avea mai puțină marjă de manevră în parlament, fiind lipsit de unul dintre partidele-curvă care au făcut ca democrația din România să arate așa cum arată acum, la 23 de ani de la căderea bolșevismului. Nu fiți dezamăgiți de decizia CCR! Nu vă pierdeți încrederea în puterea pe care o are votul vostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu